Te-ai dus după carne de vită pentru salata de boeuf. N-ai mai venit. Părul meu, după cum vezi, a luat-o razna. Nu că nu-i frumos, dar a luat-o razna. Te iubesc la fel de mult ca atunci când culegeam amândoi pietricele la mare și mi-ai spus: ești frumoasă, trebuie să te-nvăț să fac salată de boeuf. Și imediat m-ai băgat în bucătărie și m-ai pus în fața unui camion de cartofi. Conduceai o cantină și nu mi-ai spus. Nu că nu te-aș fi iubit, dar trebuie să-mi spui. Întâi am făcut piureuri, tone, apoi, ciorbă de cartofi pentru două mii de elevi veniți în tabăra noastră, apoi am trecut la salata asta de boeuf.
Ai plecat după gogoșari și n-ai mai venit. Indiferent de care, dar n-ai mai venit. Piața-i la colț, dar tu poate ești deja la mare cu alta. Am un miros fin. Foarte fin. Am să iau o sticlă de ulei, am să scriu un răva și-am să-l arunc în mare. Într-o zi îl vei găsi.
Un bărbat înalt, frumos, se apleacă din barcă și agață o sticlă în care era un mesaj. Desface și citește: se iau trei morcovi, trei ardei, gogoșari, se face maoineză din patru ouă, cartofii tăiați pătrățele, se fierbe, iar se fierbe și la final se amestecă și se dă cu maioneză. Te iubesc.
D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: