18 iunie 2015. Neajlovul trece printre așezări, sate și comune, de o sărăcie cumplită: Uiești, Obedeni, Vadu Lat, Clejani, Bulbucata, Teișor. O investiție cât de mică le salvează viețile, familiile. Dar una de Campionat Mondial de Popice? Înainte de campionat, bărbații munceau la București cărând cărămizi, dând cu barosul, făcând ciment spunându-și constructori. Femeile munceau cu ziua pe colo, pe colo, făcând copii, spălând vasele, îngrijind moși netrebnici. De multe ori pe nimic. Nici măcar roșiile nu și le puteau vinde ca lumea nefiind la șoseaua națională. Numai ăia din Mihăilești vând, că trece E 85 pe-acolo, șoseaua care te duce la Belgrad și la o viață mai bună. Acum muncesc cu toții la infrastructura campionatului mondial, câștigă bine și stau și acasă. Pun asfalt pe piste, vor fi vreo 10 pentru ca meciurile să se dispute concomitent, construiesc baruri pentru jucători, recrutează femei chili, chili din București tot pentru jucători, fac pâine, spală rufe profesionist, lucrează în hotelul lacustru, vând castraveți bulgarilor și albanezilor, arme americanilor, petrol rușilor și celor din Venezuela și așa mai departe. Obedeniul parcă a înflorit. Auzi cântece pe la etajul zece al unei construcții, la clădirea de birouri de exemplu, auzi foșnind a dragoste prin păpușoi, acolo unde jucătoarele italiene se zvârcolesc cu băieții din echipa Franței, ce mai, este o viață trepidantă, zurlie, veselă cum n-a mai fost nicicând. Ceva mai mulți bani, ceva bunăstare, lipsa grijei zilei de mâine și oamenii muncesc mai cu spor, fără să mai fie nevoiți să aștepte sticla de ulei la alegeri, fără să mai fie posomorâți sau fără să-njure pe nimeni. E o stare de bine, asta am vrut să spun și mă gândesc s-o bag pe starea asta în Constituție. Că de toate scrie în ea, numai de binele românilor nu.
18 iunie 2015.Pe seară a venit ciclopul româno american și mi-a adus-o pe fata Împăratului Galben. Era bătrână, prea galbenă și foarte, foarte rea. N-a vrut să mănânce un pepene cu mine, n-a vrut. A zis: mă cac în pepenele tău. I-am dat veveriță la grătar, gândindu-mă că împărătesele mănâncă numai delictețuri. A aruncat friptura cât colo. A auzit Dark Side of the Moon din curtea doamnei Tina, unde ea dansa cu Forrest Gump. Mă duc să opresc muzica asta tâmpită, a zis și a scos un topor galben, a intrat în curtea doamnei Tina și a tăiat difuzoarele din rădăcini. A smuls firele. A aruncat casetofonul în Neajlov. A sunat la Pink Floyd și le-a spus că-i dă în judecată dacă mai cântă la Obedeni. A scos merele din mașina de spălat și le-a aruncat în pădurea Uiești. Mamă, ce forță. S-a suit pe Camaro și i-a îndoit tabla. Când doamna Tina a scos mitraliera s-o-mpuște a fugit. Apoi, pe o liniște cumplită a intrat la Florica în cameră și a luat-o la bătaie. Nu pot să zic că nu m-am bucurat. Am văzut-o peste vreo două zile jucând în echipa Nigeriei. Nu știu cum a făcut, dar dădea bine o pată galbenă în noaptea aia din jurul pistei.
Din vol Pista de Popice, Denis Dinulescu, în curs de apariție în 2018.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: