Titel, copilul zugravului Top Cisnădie din Clejani, județ Giurgiu, s-a născut cu o anomalie unică pe glob: lumina totul în jur ca un bec, pur și simplu stătea aprins 24 din 24 de ore. Încă de la maternitate degeaba-l stingeai să se culce că el lumina ca nocturna stadioanelor. Crescu mare și era la fel. Medicii, chiar cei germani și americani, îi puseră un diagnostic ciudat: Titel era de fapt foarte sănătos, numai că era un generator de curent electric și din cauza asta lumina continuu. Ai săi se obișnuiseră cu situația și-l închiriau pe la nunți, îl trimiteau în minele de cărbuni, în cosmos cu navetele spațiale, pe vapoare, în Suedia unde noaptea începe la 3 după amiaza și, mult mai important, din cauza asta făceau o grămadă de bani cu el. Nu mai plăteau lumina, îl conectau la ștergătoarele de la parbriz, îl băgau în ochi soacră-sii, prindeau toți hoții veniți la furatul găinilor familiei, celebre înaripate de când s-a auzit că s-ar putea să aibă calitățile lui Titel, ele sau ouăle lor, ceea ce era tot aia și uite-așa povestea noastră ajunge la cei 27 de ani ai lui Titel, de-acum prieten cu noi, cei de la Călimară, precum și cu dvs, cititorii noștri.
În același sat trăia și frumoasa Fernanda. Nume cam ciudat pentru un sat din Bărăgan, de la Neajlov de fapt, dar s-a aflat mai târziu că ăsta era numele de scenă al fetei întrucât ea vroia să cânte chitară bas în trupa Bere Gratis de care auzise la emisiunile lui Ciutacu. Când îl văzu pe Titel, Fernanda amuți. De iubire bruscă, de emoție palpitantă la piept, de tremurici la șiragul de dinți albi din gură și așa mai departe. Se duse la el și-i spuse: Știu că mă vezi, știu, dar io te iubesc atât de tare că nu mă tem că ești un bec etern în stare să dea lumină omenirii, s-o scoată din beznă. Mai îmi place la tine că, din cauza luminii ți se văd toate organele și-o să știu când mă minți. Ai înțeles, iubitul meu electric? Da, Fernanda, da!! Dar aș vrea să plecăm din Clejani, aș vrea ca însușirile mele unice, calitățile mele care pot salva omenirea să nu mai ardă gazul în căcatul ăsta de comună de la marginea lumii. Așa aș vrea. Nu vom muri de foame niciunde. Și unde să mergem, dragul meu? Pe una din planetele descoperite de americani acum câteva zile. Pe alea care ar putea avea viață. Ne descurcăm.
Luară cu ei numai lucruri românești, era greu să se desprindă dintr-o dată de ele, erau de fapt viața lor de până atunci, alta nu știau din 89. Îndesară în două valize Revoluție și Reformă a lui Ion Iliescu, dosarele revoluției și mineriadei tot ale lui Ion Iliescu, OUG 13 din 31 ian 2017, poze cu Voican Voiculescu, Octav Cozmâncă, Dragoș Dimitriu, ziaristul de la Vocea României, Monica Macovei, Nicolae Văcăroiu, Sorin Grindeanu, noile legi ale BAC-ului, cărți de Norman Manea și M. Cărtărescu, câteva ziare care spun adevărul: Adevărul, Evenimentul și Cotidianul, și-un măgar cu care să umble pe planetă în primele zile.
Pe drum, în naveta spațială, tinerii îndrăgostiți se pomeniră cu o situație neplăcută: măgarului i se făcu rău. Citea din Ion Iliescu și l-a apucat serios și incontinent vomatul. Ce era de făcut? Fernanda gândi rapid: să distrugem cartea, numele de pe ea îi face rău. Așa și făcură și măgarul își reveni. Cei trei sunt acum pe planetă. Dacă vedeți un bec pe cer să știți că ei sunt și că vă transmit salutări.
Denis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: