23 octombrie 2017

Gutuia dlui Pistoletto

Domnul Pistoletto avea o gutuie nouă. Galbenă, cu mustăți, parfumată. I-o dăduse maică-sa când era mic, spunându-i: Du-te în lume și adumi-o pe fata Împăratului Galben ca Gutuia și am să ți-o dau de nevastă iar jumătatea ei de avere va fi a mea, pentru că avem datorii, dragă Pistoletto, uite numai ieri au venit de la guvern cu taxa de solidaritate și io n-am cu cine să fiu solidaritate, dar trebuie s-o plătesc. S-o ștergi din când în când să nu se pună praful pe ea. Cum pe cine? Pe gutuie. Ține-o la vedere, că dacă n-o vezi tu pe fată, poate e șchioapă, oarbă, naiba știe, să te vadă ea pe tine. Poartă-te frumos cu ea, să n-o tragi de păr, să n-o-ntrebi de meditații la fizică. Ai înțeles? Bravos, du-te, dragul meu.

Tânărul Pistoletto o luă spre miază noapte. Așa știa din cărțile de aventuri pe care le citise. Nimeni n-o lua spre Fetești, Călărași sau Bobâlna. Că numai în vest erau fetele cele mai frumoase, că numai în vest se coseau ciorapii cei mai frumoși și tot așa. De cum îl văzu, Fata Împăratului Galben ca Gutuia îi zise: Bă, Pistoletto, dă-mi și mie 60 de mii de euro ca să-mi iau un BMW. Dă-la cu canapea, cu sifon știi tu. Dar n-am atâția bani. Mama mi-a dat vreo zece euro, doar atât, și pe ăia pe un card al cărui pin nu-l știu. Îl voi știi doar când fata Împăratului Galben ca Gutuia se va îndrăgosti de mine. Fata se supără. Ce-i cu gutuia aia? Îți ține de foame? Ciuguli din ea pe drum? Ia, dă-o-n coace!!! Fata luă gutuia și-o aruncă în râul care trecea prin fața Castelului Galben ca Gutuia. Dispăru.

Gutuia crescu mare și frumoasă cu atâta apă. Adică se făcu uriașă. Se vedea și de la Paris, și de Londra și de peste tot. Imperiul francez vroia să pună mâna pe ea. Dar și Imperiul englez. Se iscă o bătaie deloc plăcută. Apăru un submarin american. Uite-o gutuie, zise. O luă și o duse la New York. Aici deschise o clătitărie și-i angajă imediat ca clătitari pe fata Împăratului Galben ca Gutuia și pe dl Pistoletto.

Așa că dl Pistoletto puse mâna pe un creion și-i scrise maică-sii: "Mamă, să-mi dai Pinul la card, că treaba e okei". Și mă-sa-i răspunse:"Bravos, 4322."

Denis.

09 octombrie 2017

Cătălin

Cătălin e bolnav cu picioarele. Are stângul subțire, subțire și scurt, iar dreptul gros, gros, gros și lung. În fiecare dimineață ia toporul, dezmiardă motanul și merge la pădure. Taie lemne. Nu tu drujbă, adică nimic electric, ci doar cu toporul. Doboară salcâmi, brazi, ienupări. Face apoi vreascuri și le vinde în comună celor care fac grătare. Că sunt tipi care au case de vacanță și cărnuri, cârnați. Cum ar fi Degeratu, Cornel, Jianu, Kiki, Lopahin, Mama India, Herta Muler care aici și-a scris Nobelul, adică la focul lui Cătălin și tot așa. Din cauza piciorului subțire ar fi putut să se înscrie la scrimă. Din cauza ăluia gros la patinaj. Dar n-a făcut-o. Face vreascuri și, în drum spre comună, cântă: Unde ești tu nu știu cine/Ca să-ți scot diiiiiințiiiiiiii.

Doina face parizer la fereastră. Are un maț lung, îl umple cu ceva roz. Dă cu mirosuri, cu altele. Mă-sa o supraveghează: Fă, fiecare salam trebuie să aibă cinci kile. Și, jap, una peste ceafă. Dar ea se face că nu bagă de seamă durerea, pentru că din depărtare se aude cântecul lui Cătălin: Unde ești tu nu știu cine/Ca să-ți scot diiiiiințiiiiii. Îl știa pe dinafară. Un cântec drăguț, vesel și tineresc așa cum e toată muzica românească. În ziua în care povestim, Doina stătea tot la fereastră. Cu parizerul. Cu mă-sa în spate care o altoia cu biciul. Cătălin o văzu, lăsă jos toporul și-i spuse: Doina, eu te iubesc. Zise și ea: Și eu, și scăpă parizerul la picioarele lui Cătălin.

Acum dacă tinerii se iubeau, mama Doinei începu să plângă. Lacrimi mari, de crocodil. Pentru că și ea îl iubise pe tatăl lui Cătălin în tinerețe și avusese o fată cu el. Pe Doina. Dar cum să le spui copiilor? Așa că bătrâna scrise un răvaș pe care-l ascunse într-un copac pe care Cătălin trebuia să-l taie a doua zi. Zicea: Doina e soră-ta, boule!!!

Cătălin tăie copacul, găsi răvașul. Nu-l desface că se aude un șuierat. E Mimi, prima lui gagică. Că și Mimi are un picior subțire și unul gros. Cătălin aruncă cât colo toporul și răvașul și o urmă pe Mimi în Statele Unite. În Florida, unde Mimi deschise un atelier de făcut parizer iar Cătălin cumpără o pădure ca să aibă ce tăia toată viața.

Povestea am relatat-o așa cum ni s-a spus. Aida e martoră.

Denis.

07 octombrie 2017

Bazaconii

Era genul ăla de mașină neagră, cu schimbător, și care lângă schimbător avea loc de ținut sticla de vodcă. Săniuță. O juma de Săniuță. Beam și opream la Medgidia să iau piersici. În curba aia. O curbă roz, câteodată albastră. Piersicarii mă așteptau, pentru că io le luam pe cele mai tari, mai necoapte. Apoi, dădeai de vânzătorii de mieji de nuci. Zece lei punga. De două zeci luai două pungi. Fiatul Uno în care eram scotea un zgomot înfiorător: Brrrr, zzzzz, trrt. Am mai tras o dușcă și am ajuns în 2 Mai.

La Mița în curte, o blondă. Se ștergea pe cap. Blondul ăla pe care ți-l pui când vii la mare. Blondul ăla pe care ți-l pui cumva. Se ștergea pe păr.Ieșise de la duș. Era atât de frumoasă că uitasem de ce venisem. De ce venisem, de fapt? Pe urmă ea s-a uitat la mine și atunci am îndrăznit: Vii la Vamă? N-a răspuns. Vii la Vamă, repet. E atât de frumos acolo. Era într-un halat de baie cu flori roșii. Vin. Dându-și seama că eram băut, a condus ea.

La Vamă nu se vedea nimic din cauza unei furtuni de nisip. Ce furtună, ce nisip, ziceam. Ea, da, frumoasă e Vama. Nu ne-ntoarcem?

Ne-am întors la Mița și-am gătit rață pe varză. Gras, cu mult ulei, picant, ceva special. Și-atunci am simțit nevoia s-o cer de nevastă.

Baba Cloanța punea sare în mămăligă. După gust. Mămăliga creștea și devenea Regina Mămăligii. Băi, bă, babo, să-ți îndeplinesc trei dorințe. Păi, n-am trei. N-am niciuna. Și-atunci? Și-atunci te cer de nevastă și vom trăi până la adânci bătrâneți. Ca să ce? Ca să facem mămăligă la ăștia. Bine. Și-atunci Baba Cloanța se transformă în Zâna Zânelor și mămăliga la fel.

Cam așa ceva. Și cerul se umplu de roșu, albastru și de două coțofene. Da, de două coțofene. Care una a întrebat: Și chiar așa? Da.

Denis.

29 septembrie 2017

HOROSCOP 2 - 8 oct 2017


Ca de obicei, vinerea, dna Sistermorphine cu Horoscopul săptămânii viitoare:

SĂGETĂTOR Început de toamnă și de chelie pentru nativi. Amiaza de joi, 5 oct, o mare mulțumire: fiul dvs a luat primul 5 la școală. I-ați cumpărat Audi. O invitație la iarbă verde se lasă cu mici neplăceri: vecinul se uită prea mult la fiica dvs de 16 ani, o ciupește de obraz, îi scurtează fusta din priviri. Se rezolvă cu un ciomag.

BALANȚĂ Se aliniază, se pare, Pluto cu Mercur și naiba știe până miercuri 4 oct. Apoi vine soarele și pe ulița dvs: soarele e o femeie. Și cu asta, dacă sunteți în stare, ați rezolvat tot. O masă îmbelșugată duminică. Cu mulți raci.

Celelalte zodii n-au nimic deosebit săptămâna asta, fac numai lucruri obișnuite: se spală pe dinți, culeg frunze, așteaptă un telefon de la femeia iubită, de la bărbatul iubit, merg la cinema, curăță cartofi, aliniază astrele în quadraturi, merg la concerte cu Holograf și așa mai departe.

Agenția de previziuni CĂLIMARA

28 septembrie 2017

Plauzibila convorbire dintre Boris Johnson și Gabriela Firea

Boris Johnson, fost primar al Londrei, actualmente în guvernul Marii Britanii, a ieșit de la dl Meleșcanu cu plasa plină de ce-au vorbit acolo. A întrebat de Voluntari, de București, de viața pe stânga. Dna Gabi Firea îl aștepta în camera submarinelor. Era cu milieul reprezentând parcările din București în mână. Două pe față două pe dos.

Boris: Bună, Gabi!!!
Gabi: Boris, bine ai venit. Ce-ai în sacoșă?
Boris: Magiun de Topoloveni, singurul bun din Europa. Noi cu Brexitul ăsta, vrem să luăm de pe continent numai magiun de la voi. Cum îți merge?
Gabi: Foarte bine. Avem aici, în Colentina, niște chinezi care fac un miliard de șosete pe zi la un leu. Îți dai seama, noi le vindem cu un leu bucata.
Boris: Ce afacere. Excepțională. Și cu banii ce faceți?
Gabi: Facem maratoane, dar înainte de asta, pe treseele alergărikor plantăm flori, scobitori...
Bioris: Scobitori?
Gabi: Da, pentru că unii concurenți vin cu dinții plini de carne. Mă rog. Mai facem cu banii teatre stradale, concerte și tot așa.
Boris:Am auzit de parcări? De investiții.
Gabi: Am făcut niște studii de fezandări, parcările și investițiile nu merg împreună, așa că le defalcăm. Un an facem parcări....Un an facem investiții.
Boris: Investiții în ce?
Gabi: În parcări. Pentru că vrem să facem parcări în funcție de interesele omului. Dacă nu vine seara acasă nu-i trebuie parcare, deci facem mai puține. Dacă-și distruge mașina la fel. Deci facem și mai puține.
Boris: Așa că mai bine de loc.
Gabi: Dar la voi în Anglia?
Boris:La noi bate vântul schimbării.
Gabi: La noi, în București nu, că nu e legal.
Boris: Mă rog. Deci bate vântul schimbării. Vrem să introducem vize pentru muncitorii voștri, dar văd că nu-i nevoie, românii nu mai pleacă din țară din moment de faceți atâtea parcări. Apoi, vrem să costruim elicoptere la voi, pe care să ni le cumpărați, nu multe, vreo o mie, cu care să vă plimbați prin Deveselu care va deveni o mare bază turistică. Ce să-ți mai spun?
Gabi: Nimic. Te invit la un pește.
Boris: E fezandat sau de la investiții?
Gabi: De la investiții.

A consemnat Agenția CĂLIMARA

26 septembrie 2017

Drona

Generalul Manole Ben Manole avea o dronă de prin anii 60. Atunci dăduse Ceaușescu decret: Faceți cât mai multe drone, și țara s-a conformat. Erau drone de plastilină, de hârtie, din lemn, din ligheane cu aripi, din lame de ascuțitori, din roți de autobuze. Una din astea cu roți de autobuze avea și generalul. Era rapidă, silențioasă, încăpătoare, putea duce patru persoane, rotativă, nu consuma nimic și așa mai departe.

Își zise în dimineața asta să vadă cum este respectată Constituția României pe Neajlov în jos, pe Neajlov în sus, și în camera nevesti-sii, Florica Ben Florica, care-i apăra onoarea de familist cu adjunctul său în pat.

Drona se sui în înaltul cerului și ajunse în satul cutare unde se filma Moromeții. De fapt nu se filma, ci se plimba Rebengiuc prin sat urmat de televiziuni și tot exclama: da, aici!!! Nu, aici, nu!! El era urmat de Tudor Giurgiu care spunea cam aceleași lucruri. Asta însemna că filmările au început și Margareta Nistor era udă de emoție, sensibilitate, entuziasm. Filmările erau supravegheate din aer de noua flotilă F16 românească luată la mâna a doua de români din Portugalia, veche de 45 de ani, căci despre asta era vorba în noul film Moromeții, de sărăcia românilor care face minuni.

Generalul o coti spre Muzeul Literaturii Române unde rula în premieră documentarul lui Radu Jude Țara Moartă. Docu începea bine cu un cântec despre patrie, despre români, despre eroism. Apoi o dădea pe evrei. Cum românii au făcut pogrom și-i bătea și împușca pe evrei, ba îi punea să se mânânce unii pe alții, că te-ntrebai dacă nu fuseseră și români care au salvat evrei de la necazuri și așa mai departe. Dacă Țara Morții te avertiza că era așa, numai cu evrei, în sală n-ar fi intrat nimeni. Un docu slab. Atât de slab că nu mergeți.

Peste dronă dădu celebrul laser din Obedeni, armă teribilă, și atunci o șterese cu general cu tot din centrul capitalei. Ajunse la un etern for economic al românilor care se-ntreabă de ce țara lor e numai așa și nu aștfel după atâta amar de ani. Acolo, niște economiști erau întrebați una alta și ei răspundeau. Generalul văzu că ei nu răspundea pentru că știau răspunsul ci pentru că erau întrebați. Și atunci își dădu seama că nu mai e nimic de făcut.

Se întoarse acasă, în Obedeni. Duse drona în dronaj. Închise cu cheia. Apoi se uită pe gaura cheii la Florica în cameră. Era așa cum o lăsase: cu adjunctul lui în pat apărându-i onoarea de familist. Era mulțumit.

Denis

24 septembrie 2017

Domnul Georgescu

După o teribilă partidă de poker, când el a avut trei ași și adversarul patru, și la care și-a pierdut toată averea, amanta, amanta, fabrica de tractoare și așa mai departe, deci după toate astea domnul Georgescu s-a ridicat de la masă și s-a aruncat pe ferastră. N-avea rost să mai trăiască după un așa dezastru. Cadavrul a fost găsit de poliție împrăștiat pe asfalt. Iar apoi a fost foarte greu să se stabilească despre care domn Georgescu este vorba întrucât mortul nu avea niciun act. Polițiștii au început să întrebe în bloc.

La etajul 4 le-a deschis într-adevăr un Georgescu, dar era o femeie frumoasă ca la 50, care s-a îndrăgostit pe loc de polițist. L-a poftit înăuntru. I-a zis să-și dea jos pistolul, cascheta, bocancii, ciorapii albaștri, tot, tot, tot și au făcut dragoste patru ore. Apoi, au emigrat în America unde și-au deschis o secție de poliție privată în care vindeau droguri și magiun românesc. Așa că, această pistă era greșită.

Domnul Valentin Georgescu, de profesie plăcintar auto, s-a prezentat imediat la poliție când a auzit de eveniment. A declarat că nu el este cel zdrobit de asfalt și că, mai mult, el era în delegație în noaptea cu pokerul. În delegație la Constanța. Polițiștii au verificat și, într-adevăr, domnul V Georgescu fusese văzut în largul Mării Negre pescuind calcan. Mai bine zis, braconând calcan. A fos amendat pentru și închis opt ani.

La Fabrica Georgescu și fiii din Craiova se fabrică de sute de ani ștergare. Sunt, de altfel, cele mai bune din lume. Așa că proprietarul acestei fabrici, Georgescu Daniel, a luat din producția proprie 2.000 de ștergare pentru înmormântarea pokeristului Georgescu. A fost înfășat, și depus pe fundul gropii. De-acolo, defunctul domn Georgescu a declarat: Cum să aibă el patru ași și io trei? Polițiștii și-au notat întrebarea și au dat ordin să fie îngropat.

De prisos să spunem că domnul Georgescu a lăsat în urma lui cinci copii minori cu tot atâtea neveste minore, o casă cu un etaj lipsă, se pare că al doilea și tot așa.

Agenția CĂLIMARA

23 septembrie 2017

HOROSCOP 25 sept - 2 oct 2017


Doamna Sistermorphine întoarsă recent de la Mamaia vă prezintă obișnuitele sale previziuni:

CAPRICORN Obișnuiți să vedeți natura lucrurilor până joi. Un creion de exemplu. E din lemn. Mușcați din el și vă rupeți un dinte. Vineri sau sâmbătă. Și cum Capricornii nu stau fără personaje de gen feminin, dau drumul la talevizor și dau peste Andreea Marin. Duminică.

VĂRSĂTOR Cu ouăle-n batistă până miercuri la ședința DNA în legătură cu un furt de milioane din avutul țării. E de râs. Pentru că cei care fură milioanele sunt cei care cercetează. Sâmbătă o invitație la iarbă verde. Nu mâncați prea multă.

TAUR Se aliniază cumva stelele. Ca un covor. Jupiter sau Venus, până marți când sunt trei ceasuri bune, bune de tot. Luați un topor și ieșiți la pădure. Iubita dvs e acolo, culege mușețel cu un tânăr cam ca Macron așa. Dispută. Dar dacă tânărul ajunge un Macron de Dâmbovița?

FECIOARĂ Fecioarele nu se potrivesc cu nimic în această perioadă. Primiți cadou o fustă galbenă pătată. Pata nu se ia. Dați foc la fustă până vineri, pentru că aveți o invitație la prând undeva pe malul lacului. Iubitul dvs se înneacă cu un os de pește. Duminică.

SĂGETĂTOR Isterie mare în familia dvs. În loc de gemeni s-au născut optogoni sau cum vreți să le spuneți. Cei opt plozi s-au băgat în cadă și dau cu apă prin furtun în toată casa. Vin pompierii. O iubire mare se arată la orizont pe sâmbătă așa. Nu ratați. Are ochii albaștri.

VĂZDUH O zodie mai nouă aprobată de parlamentul României deunăzi. Zodia asta are unghiile mai lungi și se manifestă mai ales în Moldova. Un bărbat Văzduh poate iubi o femeie Pește. Sâmbătă sau duminică Văzduhii petrec. Mănâncă. Scandal pe linguri, mare atenție.

Doamna Sistermorphine, mătușa Sfântului Găleată cel Frumos.

21 septembrie 2017

Bazaconii

James Bond va juca și el în pelicula românească Moromeții. El va avea un magazin în Poiana lui Iocan, magazin în care va vinde Porsche, yahturi, lasejeturi mici și mari, roșii bionice, bombe și vaci. El va expune în fiecare seară pasaje din politica autohtonă de peste zi. Cam așa: Bă, băieți, ăștia de la PNl n-au niciop trabă cu politica, ăștia de la PSD la fel, ba chiar și USR-ul așișderea. Acum toată treaba este de abnit banii furați până acum. Că sunt mulți copii de beizadele care, intrați deja în afaceri, nu pot justifica ce și cum. Cam asta e zbaterea. Mata, nea Cum te Chiamă, Ilie, ia un stilou și fă situația financiară a comunei, cu piscină cu tot, cu teren de volei feminin, cu bazin de înot sincron ca să ne dăm seama unde vin oamenii, unde-i bătaie pe bilete. Înțelegi. Mata, nea Marine, că ai fost cățărător pe vas, apucă-te să faci o șalupă, ca să poată să-și care Moromeții fetele la Cannes. Așa!! Coșuri de gunoi în comună nu ne trebuie că noi îl reciclăm aruncând-l în râu sau în mare deși e cam departe. Mai e ceva de spus? Nu. Atunci, puneți mână de la mână și cumpărați Jaguarul ăsta ultimul tip. Îl dau degeaba, un milion de euro.

Brad Pitt își face stațiune de lux în Croația. La intrare în stațiune va fi statuia lui, înaltă, blondă, călare pe o iguană, iar la ieșire va fi tot statuia lui dar nu călare pe iguană, ci pe zmeu de toată frumusețea. Pe străzile stațiunii vor fi în fiecare zi crosuri, fete îmbrăcate în iii românești, gropi, oameni surzi, nepoliticoși care vor alunga turiștii. Acest lucru a fost observat de Brad Pitt la București și i-a trecut prin cap să copieze tot ce se întâmplă de bine acolo. Seara, turiștii din stațiune se vor duce la film. Vor vedea singurul film românesc aflat pe Coasta Croației: 20 de leghe cu cașcavalul la Guvern. Când va fi senin în stațiune, pe cer vor fi proiectate probleme de fizică. Diminețile turiștilor vor fi colorate cu ouă. Și așa mai departe.

Chioșcurile de ziare din sect 4 vor rămâne închise. Ele se vor deschide numai în cazul în care pe tarabe va apărea un singur ziar cu o singură știre: România a cumpărat de la Albania rachete sol sol, tancuri, vapoare de distrus alte vapoare, elicoptere și mingii de fotbal pentru noua națională a țării noastre.

AGENȚIA CĂLIMARA

20 septembrie 2017

Știri pe scurt

Aseară vântul bătea.

Elicopterele produse în România de americani, francezi, nemți, ruși, moldoveni și maghiari vor circula pe Calea Vicoriei din București alături de pista de biciclete.

În curând în țara noastră se vor folosi numai manuale unice în școli. Manualul de limba română va fi valabil de la clasa a-ntâia până la a douășpea, ăla de chimie la fel și tot așa. În felul acesta se vor face economii și se vor elimina șpăgile. Manualul de muzică, de exemplu, va conține o singură melodie pentru toate clasele. Care va fi cântată live de Cătălin Crișan, care în fiecare an va împlini 30 de ani de carieră artistică.

Horoscopul zile de azi pentru toată lumea: Multă, multă neliniște. Până pe la cinci, apoi o bere, încă una și încă una.

PUBLICITATE: O bătrână e aruncată în copac. Rămâne agățată de o cracă. Pe ea un televizor. Pe ecran Andreea Marin cântând ukulele: Ukulele, măi, măi, ukulele, tăi, tăi!!! Cam așa ceva cu reclamele astea proaste la ukulele.

Antrenorul de fotbal Daum, aruncat de la naționala României, se va angaja la CFBarcelona, echipă cu care va câștiga tot ce se poate. După care neamțul se va apuca de înnot sincron. Așa umblă vorba prin târg.

PUBLICITATE O bătrână se aruncă în copac. Rămâne acolo o vreme. Trece Andreea Marin cu ukulele: Ukulele ai vrut, ukulele ai avut.

Horoscopul zile de azi pentru Tauri: O batistă plutește în aer. Udă. Pe ea este un număr de telefon. Telefonul descuie de fapt un seif, dar după ora patru. Pe seară, o tipă mișto vă coase un nasture. E un pretext să vă scoateți cămașa. Pe la zece, ca de obicei.

SPORT Dinamo 2-2 zicea Relu.

VREMEA Ceva cu rafale dinspre nord vest.

AGENȚIA CĂLIMARA.

12 septembrie 2017

Ana Lugojana și cei 40 de hoți, nou film românesc

Ana Lugojana era o femeie foarte frumoasă, foarte frumoasă. Așa de frumoasă că au făcut film artistic cu ea. Era înaltă, scundă atât cât trebuie, forme, forme, pălărie galbenă, șireturi mov. Nu iubea încă pe nimeni, că era la început. Avea doișpe ani, cânta în corul școlii secția înmulțiri și așa mai departe. Dar asta nu însemna că pe ea nu puseseră ochii toți băieții din cartier, de pe Neajlov, din Uiești sau din Afumați. Da, chiar și din Afumați. Da' ca să fim cinstiți, Ana nu se prea uita la ei. Avea concepții moderne despre băieți: trebuiau să fie mustăcioși, integri, verzi la păr și să aibă mult umor ca s-o facă să râdă, pentru că, de fapt, Ana râdea tot timpul. Da, așa făcea.

Împăratul Hoților își chemă fii, pe toți cei 40, și le spuse: Cine-mi-o aduce pe Ana Lugojana de nevastă i-o dau de nevastă și-i mai dau jumate din Împărăția Muștelor, aia de la hotarul cu Împărăția Galbenă pe care n-o dau nimănui. Din cei 40 de hoți, fete și băieți, 39 erau însurați. Așa că numai cel cu numărul 40 făcu un pas înainte. Zise: Bine, tată. O aduc io.

Hoțul 40 străbătu munți, mări, lacuri, dealuri și ajunse la Ana Lugojana. Îi spuse: Te iubesc. Tu? Și io, răspunse fata. Și plecară amândoi spre Împărăția Hoților. Pe drum, hoțul 40 șuti câteva portofele, roți de mașină, un bidon gol, două fuste scurte de pe două femei, șase halbe de bere, un parizer cu soia și Ana Lugojana se supără foarte tare. Îi dădu o palmă. Două. Hoțul 40 se supără și el și-i dădu și el zece palme Anei Lugojana. Ba chiar îi spuse c-o zidește ca Manole pe Ana lui și începu să construiască o biserică. O zidi acolo și plecă.

O poveste de dragoste reușită, produsă în studiourile MMP Buftea. Cu Mitică Dragomir în rolul Anei Lugojana, cu Stela Popescu în rolul Hoțului 40 și cu mulți, mulți alții. Regia Alexa Visarion sau cam așa ceva. Capodoperă, nu altceva.

Denis

11 septembrie 2017

Coțofana cu valiză roșie

Generalul Manole Ben Manole nu-și mai scosese chipiul de general din cap de vreo 25 de ani. Cauză din care soția lui, Florica Ben Florica, avea răni pe burtă. Femeia își făcu un plan: să i-l scoată cu șiretenie inventând cumva că acum chipiile sunt americane, d-astea noi, care vin împreună cu rachetele de le cumpărară românii. Manole mușcă adânc. Își scoase chipiul. Florica îl luă și-l aruncă în Neajlov. Chipiul pluti ce pluti, până ajunse în Danemarca, la curtea lu' regina aia a lor. Ragina îl luă și-l azvârli în Atlantic. În Atlantic era un tip din Venezuela, care chiar avea nevoie de un chipiu de general. Se duse cu el acasă. Nevastă-sa îl întrebă: de unde ai chipiul, că seamănă cu cel al generalului Manole Ben Manole. Tipul nu știa de niciun general. Așa că se luară la bătaie până interveniră americanii de-i arestară și pe ei și pe Maduro. Chipiul a ajuns astfel într-o mare comunitate de români din Denver, Colorado. Aici îl văzu o femeie care era expertă în Constituția României de pe Neajlov, sat Obedeni. Îl puse la poștă. Așa că Florica Ben Florica când luă coletul de la poșta din Clejani își dădu duhul.

Trece în zbor planat cursa de Istanbul. E un Boeing 777, d-ăsta mare, mare de tot. În siajul lui o coțofană. Coțofana zice: Bă, pilotule, bă, pilotule!!! Io sunt Regina Coțofanelor și dacă oprești avionul îți îndeplinesc trei sau patru dorințe. Poate cinci. Pilotul opri deasupa cartierului Colentina. Prima dorință: Să renunț la pilotaj ca să dau meditații la fizică, rusă, latină și matematică. A doua: Să devin instalator de volei feminin. D-ăla de plajă. A treia: Spune-mi un banc cu două motociclete care merg paralel dar nu se întâlnesc niciodată. A patra: În avionul ăsta, în cală, e un milion de euro. Înțelegi ce vreau să spun. Într-o valiză roșie. Gata. În final, avionul se zdrobi de magazinul Bucur Obor, iar coțofana fu văzută cu o valiză roșie prin Monaco.

Denis

31 august 2017

Zborul 106

Primul ministru Tudose s-a dus incognito la Otopeni. Că de ce nu merge Taromul sau de ce merge? I s-a dat drumul pe pistă și i s-a numerotat zborul cu numărul 106 direcția Otopeni Lehliu. Cursă scurtă, pentru că îți poți da seama ce nu merge și din priviri, nu trebuie să zbori juma de zi pân la Amsterdam. Încărcat cu bagaje, dl Tudose și-a luat zborul numaidecât. A venit cateringul, câțiva stevarzi și un program teve în care tot el, primul ministru, intră într-o bancă și nu dă bacșiș, adică comisionul ăla de-l dăm toți ca să trăiască bine fiii lu nu știm cine, care sunt slujbașii băncii. Și zbura și zbura. Se înclina la vânt, făcea când că motorul stâng, când ca ăl drept și a ajuns la Lehliu. Lehliu n-are aeroport, și atunci zborul 106 a fost întors la Otopeni. Și iar bâr, bâr, bâr. Aplauze. Apoi, zborul 106 s-a suit în mașina cu care venise și s-a dus la guvern.

Vaca Marianei a născut un băiat. Pe deasupra satului trecea zborul 106 și Mariana l-a numit pe vițel 106. Așa că băieții și fetele, seara la cârciumă, m-au rugat să-i ajut să nu mai posteze pe facebook nimic, și că să le fac altă rețea de socializare. Una numai a lor. Și au început să aducă pește, magiun, capre, bere, țuică, copii, învățătoare, pepeni cruzi, prune sărate, piersici demodate și alte alea cu care să socializăm până târziu, până când trece zborul 106 înapoi spre Otopeni. Așa s-a născut rețeaua de socializare 106 care, momentan, este mai tare ca febeul.

O tăcere atât de galbenă și de grea s-a lăsat peste satul V, că s-a speriat o coțofană. Tot galbenă și tot grea. A venit și mi-a spus la ureche: Vrei să jucăm 106? Sau 107? I-am zis că vreau 106 și m-a bătut.

Denis

27 august 2017

Viața la țară 4

Sătenii din V mi-au zis să fiu PR-ul lor. Domle, fi piarul nostru, du-te la guvern și cere cireși, biscuiți, cerneală, amenzi. Dar cel mai important e să ne schimbe numele. Ca ăia din Olt Romanați. Noi să fim satul Harap Alb. Îți dai seama ce lovitură agricolă, turistică, financiară ar fi. Întreabă cineva: Un te duci domle. La Harap Alb. De unde-i gagica asta așa mișto? Din Harap Alb. Mai sunt? Oho!!! Și albe, și de culoare, și mov. Cu țâțele albe ca zăpada. Un tip cu un pepene între picioare făcu un proces verbal. Eram oficial PR-ul satului. Aveam două ecusoane: unul cu V, altul cu Harap Alb. Am pus să se construiască o statuie uriașă în centru, care să se vadă din București. Ea îl înfățișează pe Harap Alb cu izmene albe, iie albă, palton alb pentru la iarnă, cărând mii de pâini, că ăsta e specificul satului. Mașinile cu, să zicem, olandezi sau americani, trec, opresc, miros pâinea și continuă spre Urziceni.

Ne-am retras în bătătură. Exact când a sosit dna Stela, zisă și Mama lu Varza. Uite cum faceți: tăiați varza de salată, puneți sare, mărar. Nimic altceva. O puneți în ce borcan vreți. Închideți. Și lăsați borcanul în bucătărie. Nu în frigider, nu la soare. În trei zile s-a murat, iese o salată colosală. Așa a fost. A mai zis: până diseară când veniți vă fac varză cu ciolan, n-am ciolan, dar se rezolvă.

Ne-am suit în mașină și ne-am dus la Bulbucata. Sătenii din Bulbucata, Ioana Crăciunescu, Mircea Florian, Rodica Ion, alții, mi-au zis: domle fi PR-ul nostru. Du-te la guvern și zi-le să ne schimbe numele. Să ne zicem de acum încolo satul Harap Alb. Ăia din Olt Romanați de ce pot? Ar fi o lovitură financiară, agricolă, turistică. Am acceptat. Ecuson cu Harap Alb aveam, așa că am pus să se construiască în centrul satului o ecvestră cu Harap Alb. Trec, să zicem, turiștii englezi și zic: uite, ăsta-i calul lui Cromwell. Și fac reclamații la ONU. Și așa ieșim în evidență, ne știe lumea ca popor, ca călăreți, ca români.

Pe drumul de întoarcere. Mihăilești, chestii. Trecere de pietoni în Bragadiru. Pe zebră trece Harap Alb. Îmi face semn să viu la primărie. Mă duc. Ăia îmi zic că dacă nu vreau să fiu PR-ul satului, mai bine zis oraș. Am zis că da. Și acum suntem în ședință.

Denis

25 august 2017

Viața la țară 3

Joi trece gunoiul în V, găinile pleacă spre țările calde, uite-le în zbor spre Sudan, și, pentru că a venit Macron la București ieșim la cârciuma din sat să comentăm. Cârciumă e-un fel de-a spune, e de fapt un magazin în curtea unui sătean unde acestea vinde pâine și bere. Sătenii cumpără de obicei câte zece pâini și zece beri pe care le beau și mînâncă acolo la o masă de beton. Noi, io și dna M., ne-am pus paietele, claxoanele și ne-am așezat în rând cu ei.

Vorbește un tip cu o ceapă în frunte: Acum, dacă a venit Macron, trebuie să ne oferim și noi să facem ceva la elicopterele alea. Să facem elicii, de exemplu. Cum? Trebuie menghină, presă, hartă. Ce hartă, bă? Păi, după care să le facem. Plan, boule. Și le putem face la nea Emil în curte, s-a băgat în discuție și unul cu un cartof în cur, da, la nea Emil, că tot n-are ce face cu garajul. Bună idee. S-o spunem și primarului. Dar numai elicea n-ajunge. Că și americanii fac la noi elicoptere și-am auzit cu trebuie și coadă. Fără coadă, noi, românii nu le cumpărăm. De fapt nici p-alea franțuzești, fără coadă nu merge. Bă, zise o femeie ciclop, am auzit că vin și rușii să facă elicoptere la noi ca să le cumpărăm. Și nemții. Vor și rachete. Asta cu rachetele poate fi de folos. Că mergem la București cu racheta. Mai știi?, zise un visător bătrân cu un porc de 300 de kile în brațe. Băi, da de ce trebuie să cumpărăm atâtea elicoptere? N-are importanță, așa-i politică țării, problema noastră este din cauza asta foarte gravă. E!! Păi, cum furăm seara cu elicopterul? Cum ieșim la porumb? Că face ăla un scandal de apare poliția din Afumați într-o secundă. Io zic să protestăm, zise un tânăr transformat în știulete!! Ieșim în piața Victoriei la Guvern să se știe și de noi, ăștia din V.

Se înserase. Era ora la care trecea, spre Otopeni, avionul cu napolitane. S-a auzit un zgomot specific. Pe masa de beton a căzut o ladă cu napolitane de ciocolată. Ne-a spart sticlele de bere. Brusc însă, nenea ăla cu cartoful în cur a săltat lada și a fugit. Nu l-am mai prins niciodată.

Denis.